Dor

Dacă ochii tăi nu s-ar fi întâlnit vreodată cu cerul înstelat într-o senină noapte de vară, soarele ar părea brusc atât de singur... Astfel, pentru el, ziua nu e decât extensia directă a unei singurătăți auto induse în care propriai existență e incompatibilă, prin aparenta solitudine, cu existența u...

Soarele isi asterne razele dincolo de orizont iar umbra lunii se preschimba incet in lumina. Aliniindu-mi privirea, vad doi astri ce stralucesc striviti pe retina, legati de ambele capete ale universului intr-un sonet al lungimilor de unda. Aieva unui zid astral, calea lactee se interpune intre cei...

Ieri, eu, o carte și o lista lungă de amintiri păstrate la căpătâiul pătuțului din vechea și eterna cameră a copilăriei. Prin paginile galbene încă îți mai poți împiedica privirea-n petele de cerneala sărată. Mai vechi, mai noi, cu margini zbuciumate sau înmuiate în iubire. Unile scrise pe întuneric...

20 de ani au trecut de la primul sunet, 20 de ani frumosi in care o multime de oameni minunati au incercat din greu sa ma faca nitel mai intelept. Tind sa cred ca nu au trecut in zadar, drept dovada stau muntii de amintiri frumoase alaturi de cateva cicatrici (pe trup si suflet) ce m-au facut mai pu...

Azi se fac 8 ani din vremea când trebuia să mă apuc de scris asta. Dar na, atunci copilul lăuntric nu mă avea încă pe mine și nu avea cine da voce sau formă zbuciumărilor sale. Astăzi, scriu cu penița înmuiată în dorul colectat de el, care e un fel de mare neagră în care peștii, soarele si păsările...