Azi se fac 8 ani din vremea când trebuia să mă apuc de scris asta. Dar na, atunci copilul lăuntric nu mă avea încă pe mine și nu avea cine da voce sau formă zbuciumărilor sale. Astăzi, scriu cu penița înmuiată în dorul colectat de el, care e un fel de mare neagră în care peștii, soarele si păsările...

Ieri (+câțiva ani) m-am despărțit de prietena mea după vreun an jumătate. Practic am oprit un chin mutal, plin de negari de ambele părți. Nu am făcut decât sa zic lucrurilor pe nume, într-un final monoton fără fastul și schimbul de replici de alta data. Un zâmbet trist, o briza de aer pe fata și dou...